"Capitala de nord" a Moldovei - orașul Bălți - a fost fondat, inițial ca un
târg, în 1421, de către Ringalia de Mazovia, sora regelui Polonez Wladyslaw II
Jagiellon (de dinastie Lituaniana), care era soția domnitorului Moldovei
Alexandru cel Bun. Localitatea a fost numită așa de la locurile îmlăștinite, iar
apoi și împrejurimile au preluat acest nume pe o suprafață întinsă, cunoscută
azi ca Stepa Bălțului. Teritoriul facea parte din ținutul
Dorohoi, iar mai tîrziu din Județul Iași, al Principatului Moldovei (Iași era
capitala Principatului din 1574 pînă în 1859 ).
Localitatea a fost arsa în întregime în urma invaziei Tatarilor din Crimea,
conduși de hanul Meñli I Giray, învins mai tîrziu la
renumita bătalie de la 100 km mai la nord (lîngă satul Lipnic).
Bălțul s-a reconstruit foarte încet și a devenit un oraș adevărat numai în a doua jumătate sec. XVIII, după expulzarea Tatarilor.
Atunci acest loc s-a transformat într-un centru mare de comerț cu vite, cumpărătorii principali fiind negustorii din Austria.
Pînă în aprilie 2006
stema orașului
reprezinta capul unui cal originea căreia
era legată de târguri anuale de vite, petrecute în oraș. Noua stemă, (aici în imagine)
a provocat discuții controversate și de lungă durată
ale consilierilor.
Secolul 18, 19 și începutul secolului 20
În 1711 domnitorul Moldovei Dimitrie Cantemir (printr-e altele, cunoscut istoric și savant al
perioadei), impresionat de victoria strălucitoare a tînărului țar rus Petrul cel
Mare asupra regelui Poloniei și a Suediei Charles XII, de la Bătălia de la
Poltava (la 600km la est, în Ucraina) l-a invitat pe acesta în Moldova, cu scopul de
a scăpa de sub dominația Otomană și de a recăpăta independența Moldovei. În
timpul acestei campanii militare ce s-a dovedit a fi un eșec, comandamentul armatei Ruse
și o parte a armatei Moldovenești își avea sediul la Bălți, din
motivul amplasării orașului la răscruce.
Județul Bălți a fost primul din Basarabia care s-a pronunțat, la 3 martie 1918, în favoarea unirii Basarabiei cu România.
La 3 martie 1918, Zemstva (Consiliul județean) din Bălți a decis "să ne unim din nou cu scumpa noastră Tară-Mamă, România, voind să împarțim cu ea frățește tot norocul și nevoile vieții noastre viitoare ca și în vremurile lui Stefan cel Mare". Peste 10 zile, și Zemstva din Soroca a cerut Sfatului Tării să trimită reprezentanți la Iași pentru "a depune la picioarele Tronului României omagiile noastre de devotament și credință către regele Ferdinand I, rege al tuturor românilor".
***...rubrica urmează a fi completată...***
Mai tarzîu, odata cu dezvoltarea nodului feroviar, importanța Bălțului sporește, devenind un mare
centru industrial. Acest specific a fost aprofundat și în perioada sovietică:
orașul se extinde, iar populația devine mai numeroasă, fiind în special
antrenată la marile întreprinderi industriale.
Bălți a fost până la rearanjarea administrativ-teritorială pe raioane un
județ al Republicii Moldova. Se învecina cu România și cu fostele județe
Edineț,Soroca, Orhei și Ungheni. Capitala sa era orașul Bălți.
Pînă ce pagina e în lucru...
vezi și: județul Bălți în perioada interbelică:
memoria.ro sau versiunea completă
în engleză și rubrica respectivă
pe forum
